Păcat că nu pot reda şi mirosul pe care îl răspândeşte liliacul

happy geologists

Aproape mi-am revenit

Din ce? Din experienţa absolut năucitoare care a fost aplicaţia de primăvară, anume o drumeţie absolut superbă prin Piatra Craiului şi alte meleaguri fosilifere. A început într-o dimineaţă de marţi cu mari şanse de ploaie şi cu mari şanse să nu mă rezesc la ora 5:30 (preventiv). Am avut un pic de ajutor de la 2 colege însărcinate să mă sune la ora 6, să fiu sigură că ajung. De trezit m-am trezit, mi-am pus frumos mâncărica în rucsac şi am luat metroul până la Eroilor. Locul de întâlnire era Preoteasa. Şiu că nu e deloc greu de ajuns, dar eu nu nimeresc niciodată drumul. Evident nici de data asta (noroc că luasem şi asta în calcul). La 7 fără un pic eram în faţa autocarelor aproximativ 80 geologi studenţi şi profesori. M-am instalat în autocarul în care cunoşteam mai puţini oameni (nu de alta, dar horoscopul meu din ziua aia spunea că o să-mi fac prieteni noi :D ).Drumul a fost lin, am plecat în acordurile "Requiem for a dream" şi a continuat cu alte rockereli până am ajuns fumuşel la Cetăţeni. Am fost avertizaţi că locuitorii satului sunt tuciurii şi se vor ţine scai de noi: "dă-mi şi mie tanti un ban" şi texte de genu. La faţa locului ne-am uitat la conglomerate, am luat poziţii de strate şi am învăţat să schiţam strate.totuşi continuam să auzim : "dă-mi şi mie bani", iar apoi "nu ne mai spargeţi pietrele".Următoarea oprire a fost undeva pe culoarul Rucăr-Bran: o vale plină plină plină de fosile. Din a treia lovitură de ciocan am găsit o bivalvă.Următoarea captură a fost un fragment de ammonit şi apoi au urmat mulţi mulţi ammoniţi.Dan m-a ajutat mult donându-mi câţiva şi arătându-ne cum să îi identificăm (e mai greu decât credeam).Am trecut pe drumul de care roman, adică limita dintre calcarele jurasice şi cele cretacice, am mai făcut câteva poze şi lihniţi de foame ne-am îndreptat spre autocare, parcate lângă un magazin cu diverse.În mod firesc ne-am cumparat nimicuri de amăgit foamea şi la fel de firesc i-am terminat vânzătoarei stocul de bere la doză (şi chiar nu a cumpărat toată lumea).Până ne-am regrupat am băut liniştiţi berea, iar apoi încolonarea către cabană.Am dormit la Sătic, într-o cabană care de fapt "era 2 cabane" şi din nou am stat în cabana cu mai mulţi oameni cu care nu socializasem.De data asta am racolat-o şi pe Tania, am găsit o cămăruţa frumoasă,ne-am instalat şi am mers la masă.În sala de mese în care ne-am aşezat era linişte şi pace (nu de alta,dar erau şi profesorii şi nu era frumos să ne dăm în stambă).În cealaltă sală de mese,un haos total,un fum dens,muzică,gălăgie,multă voie bună.După ce am mâncat cuminţei "mâncarea"(care cum a putut,după rezistenţa stomacului)ne-am strâns cu toţii să jucăm Bolţ cu o ţuică nu ştiu de unde apărută.Pt varietate am schimbat un pic regulile jocului. Am avut şi un strop de votcă şi apoi aceeaşi ţuică (ce tot apărea şi devenise deja prea greţoasă).Uşor,uşor s-au făcut mutări,schimbări,permutări şi combinaţii,în funcţie de interese şi eu am rămas cu Alex,Dan şi Răsvan prinşi într-o discuţie semi-ştiinţifico-intelectuală (nu mai ştiu despre ce).Ca să mai schimbăm aerul am trecut şi pe la grupul unde rămăseseră profii.Andrei cânta de zor la chitară,l-am acompaniat şi noi după puteri şi glasuri.Gaşca s-a spart pe la 3:30, pt că ne trezeam la 8:30 şi mai aveam mult de umblat.A2a zi,care mai de care mai mahmuri ne-am strâns pt plecare(cu obişnuitele întârzieri)la 9:30.Am văzut gresii de Tarcău,nişte strate absolut splendide,gresii de Cliva şi şisturi disodilice(în care ne chinuiam să găsim peşti),iar la Rîşnov nu am mers ca tot turistul să vedem cetatea,ci blocul de calcar recifal pe care este amplasată.Reacţiile la vederea unei cete de oameni cu ciocane spărgând roca de sub ea au fost unanime:"Ăştia dărâmă castelul".
Drumul spre casă a fost liniştit,cu un iz de melancolie,dar şi fericire că ne făcusem prieteni noi şi o gaşcă de toată frumuseţea.
Acum când citesc rândurile scrise îmi dau seama că nu am reuşit să descriu nici măcar pe sfert atmosfera din aplicaţie,dar "cine ştie cunoaşte". ;)

junky snail

Vine sesiunea

Acum! Tocmai când s-a încălzit şi parcă-parcă ieşi mai cu drag din casă. Când oamenii sunt mai prietenoşi, când nici măcar Bucureştiul nu mai e aşa poluat, jegos şi ostil. Dar de ce să te bucuri liniştit de ceea ce primeşti moca, dacă poţi sta stresat că profa de mate nu o să te treacă pt că nu ai prezenţe?La fizică nu ai predat lucrările, la cartografie nici atât, la geochimie nu ai mai fost de o eternitate, la paleo ai laburi de recuperat şi peste toate nu o să treci nici până în anu 4 mineralogia pentru că nu te-ai numărat printre cei maxim 6 studenţi silitori care mergeau la curs, în timp ce restul 100 îşi beau cafeaua sau încă dormeau. 

Şi totuşi... mai e ceva până la sesiune : 1 mai în Hăşmaş, concert Depeche Mode şi parcă văd că o să mai găsesc 300 de lucruri de făcut în loc să-nvăţ, că de, aşa se-ntâmplă în sesiune